Înainte să fie prea târziu.

Poate pentru că într-adevăr a venit momentul schimbării sau pentru că uneori trebuie să recunoşti când greşeşti. Sau chiar uneori trebuie să îţi schimbi stilul de gândire, ajutându-te de sfaturi; astfel poţi învăţa.
Pentru că unii nu trebuiesc băgaţi în seamă pentru a te aprecia cum trebuie, pe când cu unii trebuie să exprimi ceea ce gândeşti prin cuvinte, gesturi, nu prin o simplă tăcere. Şi pentru a reuşi să îţi dai seama cum trebuie să procedezi, trebuie întâi să cunoşti şi să te gândeşti .
Deseori putem avea plăcuta surpriză ca celilalte persoane să îi placă să fie abordată aşa cum îţi place şi ţie... astfel treaba ta devine mult mai uşoară.
Sunt unii care preferă să li se vorbească respectuos, să râzi doar atunci când fac vreo glumă; altora le place ca ceilalţi să râdă de e mereu, să fie pe post de mici "bufoni" iar tu pe post de spectator încântat (neaparat!).

Însă cu greu reuşeşti să îţi dai seama ce trebuie făcut înainte să fie prea târziu. ( =;)

Despre multe. (Prostie)

-E mult mai usor sa ierti un dusman, decat sa ierti un prieten.
Şi este adevărat. De la un "duşman" nu te aştepţi la multe, pe când de la un prieteni te aştepţi să ştie ce vrei.
-Iertati-va dusmanii, dar nu le uitati numele.
Să nu le uităm numele... Ar fi şi greu, mai ales atunci când se repetă să te nemulţumească.
-Daca va exista ceva de iertat, intotdeauna va exista si ceva de condamnat.
Pentru că trebuie să dai vina pe cineva, indiferent că tu eşti acela, pentru că lucrurile se întâmplă datorită cuiva.
-Ii iertam adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu le putem acorda iertare celor plictisiti de noi.
Şi îi ierăm doar pentru a nu ne mai plictisi, dar niciodată nu ne gândim că am putea fi în locul lor.

-Unul dintre cele mai grele lucruri in viata este sa ai cuvinte in inima pe care nu le poti pronunta.
Deoarece doar cei curajoşi pot spune ce simt.
-Viata nu este ce ai trait, ci ce îti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti pentru a o povesti.
Pentru că trebuie să îţi împarţi fericirea sau tristeţea cu cineva, de aceea trebuie să ştii cum.
-Este legea iubirii cea care conduce omenirea.
Totul ar fi banal fără.
-În dragoste, singura victorie este fuga.
Toţi ajungem în momentul în care fugim, sau doar plecăm.
-Oamenii strica fiecare clipa de romantism prin încercarea de a o face sa dureze pentru totdeauna.
Pentru că ce-i mult strica.

-Pe cei tari, nesiguranta ii inabusa. Adevaratul curaj nu inseamna sa astepti în liniste evenimentele, ci dimpotriva, sa alergi înaintea lor, ca sa le cunosti cu o clipa mai devreme si sa le primesti.
Puţini sunt aceia care văd acest lucru ca nefiind ruşinos.
-Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaţiei
Pe asta ne bazăm, cu toate că o lovitură fizică e mai puţin dureroasă.
-Ma îndoiesc, deci cuget;Cuget deci exist; Exist, deci mă îndoiesc.
Unul din principiile existenţei.
-Întotdeauna exista doua optiuni. Doua cai pe care sa mergi. Unul este usor. Dar rasplata este doar ca este usor.
Nu mereu ce e uşor te duce la ce vrei.
-În fiecare om este captivă o fiară care se hrăneşte cu gânduri.

-Cel mai bun mod de a deveni plictisitor este de a spune totul.
La început pare interesant, dar apoi vezi că totul se repetă.
-Invidia reprezinta dusmania fata de caracterul superior al unei persoane.
Deoarece nu poţi fi ferici tşi invidios în acelaşi timp!
-Nimeni nu poate minti, nimeni nu poate ascunde ceva…atunci cand se uita direct in ochii unei persoane.
Şi doar adevărul iese la iveală.
-O moralitate de fier nu e admirabila, dimpotriva, e marturia spaimei in fata vietii, a inabilitatii de a te descurca.
Deseori regulile sunt făcute pentru a fi încălcate,
-Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti...
Printr-o curioasa psihologie a eliberarii de dependenta in care se afla, cel care a beneficiat de ajutorul cuiva ii devine, cu timpul, ostil sau chiar dusman declarat.
-Atata timp cat oamenii vor folosii violenta pentru a combate violenta, aceasta va exista intotdeauna printre noi.
Cât timp existăm, există şi ea.

Raza de soare.

Sunt unele momente in care pur si simplu cineva îţi poate face ziua mirifică sau ... oribila!
Dar totuşi, este atât de plăcut să îţi spună cineva că ţine la tine, mai ales atunci când sentimentul e reciproc... Dar se poate sfârşi.
Şi totuşi, acea teamă este de neevitat. Acel sentiment de frică care îţi spune că atunci când te vei ataşa mai mult, atunci totul se va sparge, fără ca tu să fi în stare să culegi bucăţile şi să le lipeşti.
Pentru că trebuie să se fi întâmplat măcar odată asta.
Dar nu poţi face nimic pentru a stopa evoluţia, pentru că există cazuri în care nu poţi ignora totul, e prea mare tentaţia. Odată ce ai început, nu te mai poţi lăsa... e ca un drog destul de inocent, care te distruge din interior, însă nimic mai mult decât pe tine. E o parte din ceea ce ţi se dă în viaţă, pentru că,dacă vrei ceva bun, trebuie să rişti.
Dar uneori putem pierde. Să pierdem ceva, însă fără să te gândeşti că ai pierdut, poate pentru altceva mult mai bun, sau doar mai bun. Şi asta ca să nu se aglomereze prea mult spaţiul.
Există cuvinte uşoare, ca un fulg, şi cuvinte grele, ce cântăresc greutatea unui munte. Cuvintele uşoare sunt acelea care te încurajează doar prin un simplu "poţi"... Sau ceva de genul acesta.
În fine. Cred totuşi că, dacă urmezi o rază de soare din întunericul infinit, te va ajuta să ieşi la suprafaţă.
Iar acum nu ştiu dacă trebuie sau nu să mă las condusă de destin. <3